Arhitravă

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. architrave)

1. parte inferioară a antablamentului, care se sprijină pe capitelul coloanei; epistil.

2. (constr.) piesă de susţinere verticală, din lemn.

---

Abacă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.

2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.

3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos

4. (var.) (s.n.) abac.

---

Antablament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entablement)

1. element de arhitectură compus din arhitravă, friză şi cornişă, în partea superioară a unui zid, deasupra unui şir de coloane, care susţine acoperişul.

---

Arhitravee

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. architravée)

1. cornişă care se leagă direct cu arhitrava, fără friză.

---

Capitel

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. capitello, lat. capitellum)

1. partea superioară a unei coloane, a unui pilastru, pe care se sprijină arhitrava.

---

Epistil

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épistyle, lat. epistylium)

1. arhitravă.

---

Friză 1

Parte de vorbire: s. f.
Origine: (fr. frise)

1. porțiune a antablamentului, între arhitravă și cornișă, decorată cu picturi, cărămizi smălțuite, mozaicuri sau basoreliefuri.

2. fâșie orizontală continuă, împodobită cu picturi sau sculpturi, la partea superioară a unui edificiu, deasupra tapetului unui perete, în jurul unui vas, sarcofag etc.

3. chenar care încadrează o pardoseală de parchet.

4. ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși.

---