Dictionar

arhitravă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. architrave)

1. parte inferioară a antablamentului, care se sprijină pe capitelul coloanei; epistil.
2. (constr.) piesă de susținere verticală, din lemn.
 

abacă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abaque, lat. abacus)

1. (arhitectură) partea superioară a capitelului unei coloane; placă de piatră care formează partea superioară a capitelului unei coloane și pe care se sprijină arhitrava.
2. (matematică) sistem de linii înscrise într-un plan, care corespund unei ecuații; nomogramă.
3. (fizică) reprezentare geometrică și algebrică a unui spectru luminos
4. (var.) (s.n.) abac.
 

antablament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entablement)

1. element de arhitectură compus din arhitravă, friză și cornișă, în partea superioară a unui zid, deasupra unui șir de coloane, care susține acoperișul.
 

arhitravee

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. architravée)

1. cornișă care se leagă direct cu arhitrava, fără friză.
 

capitel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. capitello, lat. capitellum)

1. partea superioară a unei coloane, a unui pilastru, pe care se sprijină arhitrava.
 

epistil

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. épistyle, lat. epistylium)

1. (arhitectura antichității) parte a antablamentului care se sprijină direct pe coloane; arhitravă.
2. (var.) (înv.) epistiliu.
 

friză 1

Parte de vorbire:  s. f.  
Etimologie: (fr. frise)

1. porțiune a antablamentului, între arhitravă și cornișă, decorată cu picturi, cărămizi smălțuite, mozaicuri sau basoreliefuri.
2. fâșie orizontală continuă, împodobită cu picturi sau sculpturi, la partea superioară a unui edificiu, deasupra tapetului unui perete, în jurul unui vas, sarcofag etc.
3. chenar care încadrează o pardoseală de parchet.
4. ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși.