Dictionar

arhiva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. archiver)

1. a clasa documentele în arhive după criterii prestabilite.
 

arhival, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. archival)

1. despre sau aparținând unei arhive.
2. care se referă la arhivare.
 

arhivar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Archivar)

1. funcționar care are în păstrare actele unei arhive.
 

arhivist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. archiviste)

1. specialist în păstrarea, organizarea și studierea arhivelor.
2. (înv) arhivar.
 

arhivistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. archivistique)

1. adj. referitor la arhivistică.
2. s. f. știință auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul și organizarea sistematică a arhivelor.
 

arhivologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (arhivă + -logie)

1. ramură a arhivisticii care studiază istoria arhivelor și a fondurilor arhivistice.