Dictionar

Arhiva

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. archiver)

1. a clasa documentele în arhive după criterii prestabilite.


Arhival, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. archival)

1. despre sau aparținând unei arhive.

2. care se referă la arhivare.


Arhivar

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Archivar)

1. funcţionar care are în păstrare actele unei arhive.


Arhivist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. archiviste)

1. specialist în păstrarea, organizarea și studierea arhivelor.

2. (înv) arhivar.


Arhivistic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. archivistique)

1. adj. referitor la arhivistică.

2. s. f. ştiinţă auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul şi organizarea sistematică a arhivelor.


Arhivologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (arhivă + -logie)

1. ramură a arhivisticii care studiază istoria arhivelor şi a fondurilor arhivistice.