Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. brachyptère)
1. (zool.) cu aripile anormal de scurte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carpocapse)
1. fluturaş cu aripile cenuşii-cafenii, cu feţele şi marginile franjurate, pe arborii fructiferi.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cellule, lat. cellula)
1. element constitutiv fundamental al materiei vii, alcătuit din membrană, citoplasmă şi nucleu.
2. cea mai mică unitate muzicală, care intră în alcătuirea motivului.
3. unitate organizatorică de bază în unele partide comuniste şi muncitoreşti.
4. fiecare dintre cămăruţele unui fagure de albine.
5. încăpere strâmtă în închisori, pentru detenţiunea izolată a celor închişi.
6. ansamblu format din fuzelajul, aripile şi ampenajele unui avion.
7. formaţie de zbor din două avioane de luptă.
8. (tehn.) compartiment al unui dispozitiv, din unul sau mai multe elemente egale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. danaïde)
1. fluture diurn din Africa cu aripile viu colorate.
2. orificiu calibrat destinat măsurării continue şi precise a debitelor în conducte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. dermaptera)
1. pl. ordin de insecte cu aripile membranoase: urechelniţa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aileron)
1. fiecare dintre aripioarele mobile prinse de aripile avionului prin manevrarea mişcărilor acestuia în zbor.