Dictionar

Rezultate secundare (Aristocrat.):

Aristocrat, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. aristocrate)

1. I. care aparține aristocrației; aristocratic.

2. II. membru al unei aristocrații, nobil.

3. (politică) susținător al aristocrației.

4. (prin ext.) persoană privilegiată din cauza averii, profesiei sau anumitor calități.


Aristocratic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aristocratique)

1. propriu aristocraţiei; aristocrat.


Aristocraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)

1. clasă socială conducătoare care deţine puterea de stat şi asupreşte celelalte clase (în orânduirea sclavagistă şi feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.

2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte şi se bucură de avantaje speciale.


Aristocratism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristocratisme)

1. atitudine, concepţie aristocratică.


Aristocratiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aristocratiser)

1. tr. a da un caracter aristocratic.

2. refl. a-şi însuşi concepţii şi maniere aristocratice.


Antiaristocratic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiaristocratique)

1. îndreptat împotriva aristocraţiei, aristocratismului.


Aristocrat, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. aristocrate)

1. I. care aparține aristocrației; aristocratic.

2. II. membru al unei aristocrații, nobil.

3. (politică) susținător al aristocrației.

4. (prin ext.) persoană privilegiată din cauza averii, profesiei sau anumitor calități.


Aristocratic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aristocratique)

1. propriu aristocraţiei; aristocrat.


Aristocratism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristocratisme)

1. atitudine, concepţie aristocratică.


Aristocratiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aristocratiser)

1. tr. a da un caracter aristocratic.

2. refl. a-şi însuşi concepţii şi maniere aristocratice.


Democrat, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. démocrate)

1. I. referitor la democrație; democratic.

2. care are convingeri democratice, care militează pentru democrație.

3. care este membru al unui partid care revendică democrația.

4. partid ~ = partid cu orientare democrată.

5. II. partizan al democrației, al unui sistem politic în care poporul își alege reprezentanții.

6. (S.U.A.) membru sau susținător al Partidului Democrat.

7. ~ţi revoluţionari = ideologi şi militanţi ai revoluţiei burghezo-democratice, care au luptat consecvent pentru desfiinţarea iobăgiei şi lichidarea rânduielilor feudale.

8. ~-creştin = membru al unui partid democrat care adoptă principiile creştinismului.

9. (antonime) aristocrat, autocrat, autoritar.