Rezultate secundare (Aristocrat.):
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. aristocrate)
1. I. care aparține aristocrației; aristocratic.
2. II. membru al unei aristocrații, nobil.
3. (politică) susținător al aristocrației.
4. (prin ext.) persoană privilegiată din cauza averii, profesiei sau anumitor calități.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aristocratique)
1. propriu aristocraţiei; aristocrat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)
1. clasă socială conducătoare care deţine puterea de stat şi asupreşte celelalte clase (în orânduirea sclavagistă şi feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.
2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte şi se bucură de avantaje speciale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristocratisme)
1. atitudine, concepţie aristocratică.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aristocratiser)
1. tr. a da un caracter aristocratic.
2. refl. a-şi însuşi concepţii şi maniere aristocratice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiaristocratique)
1. îndreptat împotriva aristocraţiei, aristocratismului.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. aristocrate)
1. I. care aparține aristocrației; aristocratic.
2. II. membru al unei aristocrații, nobil.
3. (politică) susținător al aristocrației.
4. (prin ext.) persoană privilegiată din cauza averii, profesiei sau anumitor calități.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aristocratique)
1. propriu aristocraţiei; aristocrat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristocratisme)
1. atitudine, concepţie aristocratică.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aristocratiser)
1. tr. a da un caracter aristocratic.
2. refl. a-şi însuşi concepţii şi maniere aristocratice.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. démocrate)
1. I. referitor la democrație; democratic.
2. care are convingeri democratice, care militează pentru democrație.
3. care este membru al unui partid care revendică democrația.
4. partid ~ = partid cu orientare democrată.
5. II. partizan al democrației, al unui sistem politic în care poporul își alege reprezentanții.
6. (S.U.A.) membru sau susținător al Partidului Democrat.
7. ~ţi revoluţionari = ideologi şi militanţi ai revoluţiei burghezo-democratice, care au luptat consecvent pentru desfiinţarea iobăgiei şi lichidarea rânduielilor feudale.
8. ~-creştin = membru al unui partid democrat care adoptă principiile creştinismului.
9. (antonime) aristocrat, autocrat, autoritar.