Parte de vorbire: adv. (învechit)
Origine: (aritmetică + -ește)
1. într-un mod aritmetic.
2. în conformitate cu legile aritmeticii.
3. într-un fel care amintește de aritmetică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. algèbre, lat. algebra)
1. ramură a matematicii care studiază generalizările operaţiilor aritmetice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arithmétique, lat. arithmeticus, gr. arithmetikos)
1. adj. referitor la aritmetică.
2. adv. prin procedee aritmetice.
3. s. f. ramură a matematicii care studiază numerele şi operaţiile ce se pot face cu acestea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arithmomanie)
1. obsesie patologică a calculelor aritmetice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arithmomètre)
1. aparat pentru efectuarea de operaţii aritmetice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. calcul, lat. calculus)
1. s. n. ansamblu de operaţii (aritmetice, algebrice etc.) urmărind stabilirea unor mărimi.
2. capitol al ştiinţelor matematice în care se foloseşte un anumit tip de operaţii.
3. ~ grafic = rezolvare a unor probleme cu ajutorul unor construcţii geometrice; ~ logic = operaţie analoagă calculului matematic prin care, pe baza anumitor reguli, din anumite expresii logice sunt derivate alte expresii logice.
4. (pl.) planuri, combinaţii, socoteli.
5. s. m. formaţie calcaroasă care afectează diferite organe animale (rinichi, vezică etc.).
Parte de vorbire: s.n., s.m.f.
Origine: (fr. calculateur, lat. calculator)
1. s.n. tabel care cuprinde rezultatele unor calcule; carte, broşură cuprinzând asemenea tabele.
2. instalaţie, dispozitiv tehnic pentru efectuarea automată a calculelor matematice şi logice.
3. ~ electronic = mijloc de calcul automat care permite efectuarea de operaţii aritmetice după un program prestabilit; computer.
4. ~ de buzunar = calculator de dimensiuni foarte mici, destinat publicului larg pentru efectuarea unei game de probleme matematice limitate; (impropriu) minicalculator.
5. s.m.f. specialist în calcule.