absolut, -ă

Parte de vorbire:  adj., adv., s.  
Etimologie: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricție, necondiționat.
2. total, complet, desăvârșit.
3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoașterea completă a realității; (fiz.) mișcare ~ă = deplasarea unui corp față de un sistem de referință fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).
4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.
5. valoare ~ă = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracție de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.
6. s. n. principiu veșnic, imuabil, infinit, la baza universului.
7. ceea ce există în sine și prin sine.
8. adv. cu desăvârșire, exact.

aritmetic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arithmétique, lat. arithmeticus, gr. arithmetikos)

1. adj. referitor la aritmetică.
2. adv. prin procedee aritmetice.
3. s. f. ramură a matematicii care studiază numerele și operațiile ce se pot face cu acestea.

aritmetician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. arithméticien)

1. specialist în aritmetică, parte a matematicii care se ocupă cu studiul numerelor întregi și raționale.

-AVERAJ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr., engl. average)

1. „medie aritmetică”.

-CALCULIE

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -calculie, cf. lat. calculus „pietricică, socoteală”)

1. „calcul, operație aritmetică”.

malthusianism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. malthusianisme)

1. teorie social-politică potrivit căreia populația ar crește în proporție geometrică, în timp ce mijloacele de subzistență sporesc doar în proporție aritmetică, așadar cauzele suprapopulației și mizeriei maselor ar fi de ordin natural.