Dictionar

Rezultate principale (Arma):

Arma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. armer, it., lat. armare)

1. a introduce un cartuş în camera de tragere a unei arme.

2. a fixa armătura de fier a unei construcţii de beton armat.

3. a consolida cu o armătură o piesă, o galerie de mină.

4. (mar.) a echipa o navă cu cele necesare plecării în larg.

5. a introduce ramele unei ambarcaţii în furcheţi.


Armă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arma)

1. unealtă, maşină care serveşte pentru atac sau apărare.

2. ~ albă = armă destinată luptei corp la corp (baionetă, stilet etc.); a depune ~ele = a se preda; (fig.) a ceda.

3. (pl.) ansamblul semnelor heraldice de pe o stemă, de pe un blazon.

4. categorie de trupe din forţele armate corespunzând unei activităţi specializate.

5. (fig.) mijloc de combatere a unui adversar pe planul ideilor, al politicii.


Rezultate secundare (Arma):

Alarma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. alarmer)

1. tr., refl. a (se) înfricoşa; a (se) alerta.

2. tr. a da alarma, a pune în stare de alarmă (1).


Alarmă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alarme)

1. anunţare a unui pericol iminent care necesită măsuri urgente.

2. semnal, chemare pentru a lua armele.

3. (fig.) nelinişte, teamă; alertă.


Armă-jucărie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (armă + jucărie)

1. jucărie în formă de armă.


Armadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (sp., fr. armada)

1. mare unitate navală sau de aviaţie; escadră.


Armament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. armement, lat. armamentum)

1. totalitatea mijloacelor tehnice de luptă din dotarea unei unităţi militare, a unei nave, ţări etc.

2. tot ce există la bordul unei nave gata de plecare.


Armăroaie

Parte de vorbire: s.f. (Transilv.)
Origine: (armar + -oaie)

1. lădiță sau dulap, făcut după mărimea firidei în care se așează, pentru păstrarea laptelui, a vinarsului etc.


Acerb, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acerbe, lat. acerbus)

1. care caută rănească (vorbind despre un ton, un cuvânt, o remarcă); care critică cu răutate; îndârjit, înverșunat, necruțător.

2. (antonime) agreabil, șarmant.


Activa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. activer)

1. intr. a desfăşura o activitate intensă.

2. tr. a intensifica un proces etc.; a face (o substanţă, un fenomen) devină (mai) activ.

3. refl. a intra în cadrele active ale armatei.


Activitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. activité, lat. activitas)

1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acţiune, ocupaţie.

2. situaţie a unui ofiţer care face parte din cadrele active ale armatei.

3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanţe radioactive.

4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacţie.

5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanţe, erupţii etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.


Administraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. administration, lat. administratio, /2/ rus. administraţiia)

1. ansamblul organelor executive şi de dispoziţie ale statului; personalul de conducere al unei întreprinderi, instituţii etc.

2. consiliu de ~ = consiliu însărcinat cu conducerea unei societăţi de acţiuni.

3. serviciu al armatei care avea în sarcină hrana şi îmbrăcămintea trupelor.


Aerian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérien)

1. aflat în aer sau care conţine aer.

2. produs în aer.

3. referitor la aviaţie.

4. linie = traseu aeronautic; alarmă = alarmă prin care se anunţă un atac aerian.

5. (fig.) diafan, transparent; vaporos.

6. (fam.) distrat, visător.


Aerodesant

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (aero- + desant)

1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.