OK
X
armurier
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. armurier)
1.
cel
care
fabrică,
repară
sau
vinde
arme
(de
foc).
2.
(maistru
militar)
specialist
în
verificarea
și
repararea
armamentului.
arsenal
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. arsenal, it. arsenale)
1.
întreprindere
(militară)
pentru
fabricarea
sau
repararea
armamentului
sau
munițiilor.
2.
(fig.)
ansamblul
mijloacelor
de
luptă,
de
care
se
servește
cineva
într-o
acțiune,
profesie
etc.
calibru
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. calibre)
1.
diametru
interior
al
unui
tub,
al
țevii
unei
guri
de
foc;
diametrul
unei
torpile
etc.;
greutatea
unei
bombe
de
aviație.
2.
instrument
de
precizie
cu
care
se
verifică
gradul
de
uzură
a
țevilor
armamentului
de
infanterie.
3.
instrument
pentru
măsurarea
și
controlul
dimensiunilor
unor
piese
fabricate.
4.
(fig.)
mărime,
proporție,
calitate;
(fam.)
fel,
soi.
crenel
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. crenel, după fr. créneau)
1.
deschizătură
într-un
zid
de
apărare
care
permite
tragerea
cu
armamentul
portativ
sau
observarea
câmpului
de
luptă.
2.
deschizătură
între
două
merloane
alăturate
ale
zidului
unei
cetăți.
3.
ornament
la
partea
superioară
a
unui
dulap,
în
special
în
goticul
german,
care
imită
crenelurile
(1)
unei
fortificații.
demilitariza
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. démilitariser)
1.
a
desființa
sau
a
limita
pe
un
anumit
teritoriu,
în
urma
unei
convenții
internaționale,
forțele
armate,
armamentul,
instalațiile
militare,
industria
de
armament.
dezarma
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. désarmer)
1.
tr.
a
lua
armele
cuiva,
a-l
sili
să
predea
armele.
2.
(fig.)
a
pune
pe
cineva
în
imposibilitatea
de
a
riposta;
a
lua
cuiva
orice
motiv
de
supărare.
3.
a
scoate
armamentul
dintr-un
fort,
dintr-o
fortificație,
de
pe
o
navă
de
război.
4.
a
debarca
echipajul
unei
nave,
proviziile,
combustibilul
etc.
5.
intr.
(despre
state)
a
renunța
la
pregătiri
militare,
a
desființa
sau
a
reduce
înarmările.