Dictionar

Rezultate secundare (Armat):

Armat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. armé)

1. înarmat.

2. (bot.) prevăzut cu organe de apărare; spinos.

3. forţe ~e = ansamblul mijloacelor militare ale unei ţări.

4. (despre un conflict) însoţit de acţiuni militare.

5. (despre o armă de foc) pregătită pentru tragere.

6. (despre beton) prevăzut cu o armătură.


Armată

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. armata)

1. totalitatea forţelor militare ale unui stat; oaste.

2. serviciu militar.

3. mare unitate operativă formată din mai multe unităţi de arme întrunite.

4. (fig.) mare colectivitate de oameni; mulţime, ceată.


Armatan

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. harmattan)

1. vânt fierbinte, foarte uscat, spre est şi nord-est în Sahara şi Africa occidentală.


Armator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. armateur, it. armatore, lat. armator)

1. cel care armează o navă în scopuri comerciale; proprietar de nave.

2. miner specializat în armarea excavaţiilor subterane.


Armatură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. armatura)

1. (muz.) totalitatea diezilor sau bemolilor puși la cheie spre a indica o tonalitate; armură.


Armătură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. armature, lat. armatura)

1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat.

2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalaţii alcătuite din ţevi sau conducte.

3. construcţie de lemn, de zidărie etc. servind la întărirea pereţilor unei galerii subterane.

4. fiecare dintre plăcile conducătoare ale unui condensator electric.

5. înveliş metalic protector al unui cablu electric.

6. ~ (bucală) = totalitatea părţilor care formează aparatul bucal al insectelor, crustaceelor.

7. (fig.) ceea ce susţine, serveşte ca bază diferitelor părţi ale unui tot; osatură (3), schelet (3).


Activa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. activer)

1. intr. a desfăşura o activitate intensă.

2. tr. a intensifica un proces etc.; a face (o substanţă, un fenomen) devină (mai) activ.

3. refl. a intra în cadrele active ale armatei.


Activitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. activité, lat. activitas)

1. îndeplinire a unor acte fizice, intelectuale etc.; muncă, acţiune, ocupaţie.

2. situaţie a unui ofiţer care face parte din cadrele active ale armatei.

3. mărime ce caracterizează intensitatea dezintegrării unei substanţe radioactive.

4. capacitate a unei particule materiale (atom, moleculă, radical) de a lua parte la o reacţie.

5. ~ solară = totalitatea fenomenelor (pete, protuberanţe, erupţii etc.) în păturile exterioare ale Soarelui.


Administraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. administration, lat. administratio, /2/ rus. administraţiia)

1. ansamblul organelor executive şi de dispoziţie ale statului; personalul de conducere al unei întreprinderi, instituţii etc.

2. consiliu de ~ = consiliu însărcinat cu conducerea unei societăţi de acţiuni.

3. serviciu al armatei care avea în sarcină hrana şi îmbrăcămintea trupelor.


Aerodesant

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (aero- + desant)

1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.


Agrafă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agrafe, germ. Agraffe)

1. piesă mică de tablă, de sârmă pentru fixare; obiect cu care se prinde o haină, părul, o incizie etc.

2. piesă de solidarizare a armăturilor la betonul armat.

3. (arhit.) ornament în formă de consolă în capătul unui arc.


Agresiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agression, lat. aggressio)

1. atac brutal neprovocat.

2. folosire a forţei armate de către un stat sau o coaliţie de state împotriva suveranităţii, integrităţii teritoriale şi independenţei politice a unui alt stat.

3. atac asupra persoanelor sau bunurilor.

4. acţiune exterioară care primejduieşte echilibrul şi integritatea unui sistem viu.