Dictionar

Rezultate principale (Armata.):

Armată

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. armata)

1. totalitatea forţelor militare ale unui stat; oaste.

2. serviciu militar.

3. mare unitate operativă formată din mai multe unităţi de arme întrunite.

4. (fig.) mare colectivitate de oameni; mulţime, ceată.


Rezultate secundare (Armata.):

Armatan

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. harmattan)

1. vânt fierbinte, foarte uscat, spre est şi nord-est în Sahara şi Africa occidentală.


Ală

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. ala)

1. unitate tactică de cavalerie în armata romană, din auxiliari.


Annona

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. annona)

1. (în Roma antică, în perioada imperiului) obligaţie a populaţiei de a aproviziona oraşele şi armata.

2. (în Imperiul Bizantin) tain al soldaţilor.


Auxilium

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. auxilium)

1. trupă aliată încadrată în armata romană în afara legiunilor şi recrutată dintre locuitorii neromani ai provinciilor.


Belicist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. belliciste)

1. (cel) care susţine folosirea forţei în relaţiile internaţionale; belicos.

2. I. care este în favoarea războiului; care recomandă soluționarea disputelor prin forța armată; care susține războiul.

3. II. persoană care dorește război, care cheamă la război; susținător al războiului pentru soluționarea problemelor internaționale.


Beligerant, -ă

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. belligérant, lat. belligerans)

1. (stat, armată) în stare de război.


Bersalier

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. bersagliere)

1. soldat din armata italiană, vânător de munte.