Rezultate principale (Armator):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. armateur, it. armatore, lat. armator)
1. cel care armează o navă în scopuri comerciale; proprietar de nave.
2. miner specializat în armarea excavaţiilor subterane.
Rezultate secundare (Armator):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coarmateur)
1. coproprietar al unei nave.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. konosament, germ. Konnossement)
1. contract semnat de armator sau de comandantul unei nave comerciale prin care se confirmă primirea mărfii, precum şi obligaţia de a o transporta în condiţii bune şi a o preda la destinaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (contra1- + stalie)
1. valoarea penalizării aplicate de armator navlositorului pentru depăşirea timpului de încărcare-descărcare stipulat în contract.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. primage)
1. antrenarea apei dintr-un cazan de către aburul produs.
2. stimulent procentual, bonificaţie care se acordă armatorului sau căpitanului unei nave comerciale, împreună cu navlul, pentru efectuarea în bune condiţii a transportului mărfurilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. stem)
1. acord de anagajare a unei nave prin care armatorul se obligă să efectueze transportul, se hotărăsc data şi locul încărcăturii, cantitatea de încărcat rămânând eventual a se stabili ulterior.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (sfărâma + -tor)
2. (var.) sfărmător, sfrâmător.