Dictionar

Rezultate principale (Armator):

Armator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. armateur, it. armatore, lat. armator)

1. cel care armează o navă în scopuri comerciale; proprietar de nave.

2. miner specializat în armarea excavaţiilor subterane.


Rezultate secundare (Armator):

Coarmator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coarmateur)

1. coproprietar al unei nave.


Conosament

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. konosament, germ. Konnossement)

1. contract semnat de armator sau de comandantul unei nave comerciale prin care se confirmă primirea mărfii, precum şi obligaţia de a o transporta în condiţii bune şi a o preda la destinaţie.


Contrastalie

Parte de vorbire: s.
Origine: (contra1- + stalie)

1. valoarea penalizării aplicate de armator navlositorului pentru depăşirea timpului de încărcare-descărcare stipulat în contract.


Primaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. primage)

1. antrenarea apei dintr-un cazan de către aburul produs.

2. stimulent procentual, bonificaţie care se acordă armatorului sau căpitanului unei nave comerciale, împreună cu navlul, pentru efectuarea în bune condiţii a transportului mărfurilor.


Stem

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. stem)

1. acord de anagajare a unei nave prin care armatorul se obligă efectueze transportul, se hotărăsc data şi locul încărcăturii, cantitatea de încărcat rămânând eventual a se stabili ulterior.


Sfărâmător, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (sfărâma + -tor)

1. (rar) distrugător.

2. (var.) sfărmător, sfrâmător.