Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antinucleaire, engl. antinuclear)
1. care se opune utilizării civile sau militare a energiei nucleare; împotriva armelor nucleare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bascule)
1. balanţă cu două braţe inegale, pentru greutăţi mari.
2. pârghie cu punctul de sprijin la mijloc pe o axă, încât să permită o mişcare oscilatorie liberă.
3. aparat de gimnastică pentru executarea diferitelor sărituri acrobatice.
4. dispozitiv care permite modificarea poziţiei în raport cu axa optică a unei părţi a aparatului fotografic.
5. partea metalică a armelor de vânătoare cu ţevi mobile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ceinture)
1. curea lată purtată peste îmbrăcăminte.
2. ~ de salvare = dispozitiv din corpuri plutitoare care se fixează în jurul taliei, servind la menținerea unui naufragiat la suprafața apei.
3. parte a scheletului care leagă membrele de trunchi (omoplatul și clavicula, bazinul).
4. (sport) a) linie imaginară la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile, la lupte.
5. cingătoare.
6. ~ de castitate = bandaj închis cu lacăt, în trecut, pentru protejarea castității femeilor; ~ de siguranță = dispozitiv care împiedică pe pasagerii unui avion sau automobil de a fi proiectați înainte, în caz de accident.
7. fiecare din gradele de calificare a celor care practică arte marțiale.
8. ceea ce înconjură un lucru, un loc etc.
9. ~ de fortificații = zonă fortificată aflată la o distanță potrivită pentru a fi ferită de focul armelor grele ale unui eventual dușman; linie de ~ = cale ferată, șosea care înconjură un oraș.
10. ansamblu de plantații în jurul unui oraș sau de separare a unor zone ale acestuia.
11. fâșie continuă de table de oțel care formează bordajul unei nave.
12. grindă orizontală din beton armat, rezemată pe zidurile exterioare ale unei construcții, pentru a le lega între ele.
13. cadru de formă circulară.
14. ~i de radiații = fiecare dintre cele două zone de radiație corpusculară ionizată, de grosime variabilă, care înconjură Pământul.
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Origine: (fr. conquérant)
1. care cucerește, care supune prin forța armelor; ocupant.
2. care caracterizează pe cel care cucerește, pe cel căruia îi place să cucerească.
3. (la figurat) care subjugă prin farmec; cuceritor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (dezarma)
1. acţiunea de a dezarma; complex de măsuri prin aplicarea cărora se urmăreşte lichidarea sau limitarea armamentelor şi a forţelor armate ale statelor, inclusiv a armelor de distrugere în masă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (hoplo- + -latrie)
1. adoraţie a uneltelor de vânătoare şi a armelor de luptă, la unele triburi politeiste.