Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiphasé)
1. (despre două mărimi armonice de aceeaşi frecvenţă) cu o diferenţă de fază care corespunde unei jumătăţi de perioadă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Komma, fr., it. comma)
1. (muz.) interval greu perceptibil, între două note enarmonice.
2. semn care indică (în muzica instrumentală) frazele şi (în muzica vocală) locurile unde se respiră.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. distorsiomètre)
1. aparat pentru măsurarea distorsiunilor armonice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fondamental, lat. fundamentalis)
1. adj. de bază, principal, esenţial.
2. s. f. (muz.) sunetul cel mai grav din seria sunetelor armonice, care se aude mai clar decât celelalte.
3. sunet de bază al unui acord.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mixture, lat. mixtura)
1. amestec de elemente eterogene.
2. amestec din mai multe substanțe, materiale lichide sau granulare.
3. medicament dintr-un amestec de mai multe substanțe.
4. (pl.) produse miniere naturale, din mai multe minerale concrescute, care trebuie sfărâmate pentru separarea substanțelor utile.
5. (muz.) registrație la orgă care constă din adăugarea la sunetul fundamental a câtorva armonice superioare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. modulation, lat. modulatio, it. modulazione)
1. modificare a amplitudinii frecvenţei sau fazei unei oscilaţii armonice.
2. (muz.) trecere a unui sunet, a unei melodii dintr-o tonalitate în alta; serie de inflexiuni corespunzătoare unei emisiuni vocale.