Dictionar

antifazat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiphasé)

1. (despre două mărimi armonice de aceeași frecvență) cu o diferență de fază care corespunde unei jumătăți de perioadă.
 

comă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Komma, fr., it. comma)

1. (muz.) interval greu perceptibil, între două note enarmonice.
2. semn care indică (în muzica instrumentală) frazele și (în muzica vocală) locurile unde se respiră.
 

distorsiometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. distorsiomètre)

1. aparat pentru măsurarea distorsiunilor armonice.
 

fundamental, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fondamental, lat. fundamentalis)

1. adj. de bază, principal, esențial.
2. s. f. (muz.) sunetul cel mai grav din seria sunetelor armonice, care se aude mai clar decât celelalte.
3. sunet de bază al unui acord.
 

mixtură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. mixture, lat. mixtura)

1. amestec de elemente eterogene.
2. amestec din mai multe substanțe, materiale lichide sau granulare.
3. medicament dintr-un amestec de mai multe substanțe.
4. (pl.) produse miniere naturale, din mai multe minerale concrescute, care trebuie sfărâmate pentru separarea substanțelor utile.
5. (muz.) registrație la orgă care constă din adăugarea la sunetul fundamental a câtorva armonice superioare.
 

modulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. modulation, lat. modulatio, it. modulazione)

1. modificare a amplitudinii frecvenței sau fazei unei oscilații armonice.
2. (muz.) trecere a unui sunet, a unei melodii dintr-o tonalitate în alta; serie de inflexiuni corespunzătoare unei emisiuni vocale.