Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Diskant)
1. vocea cea mai înaltă a unei texturi muzicale.
2. registru înalt al orgii sau armoniului.
3. regiunea superioară (acută) a ambitusului unui instrument muzical.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. élodion)
1. instrument muzical asemănător armoniului, pe care l-a precedat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mélodium)
1. denumire veche a armoniului.