Parte de vorbire: s.m.
Origine: ([equus] admissarius)
1. cal mascul necastrat; (prin ext.) cal falnic, mândru, iute.
2. ~ tânăr = armăsăruș, armăsărel, armăsăraș.
3. (expr.) a face din țânțar ~ = a exagera.
Parte de vorbire: s.f. (rar)
Origine: (armăsar + -oaică)
1. (depr.) femeie de moravuri ușoare, foarte voinică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bardot)
1. animal obţinut din încrucişarea unui armăsar cu o măgăriţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coursier)
1. adj., s. f. (bicicletă) de curse.
2. s. m. armăsar, cal de curse.
3. comisionar.
4. s. n. tun instalat la prora unei galere sau a unei şalupe, pentru a trage un ax spre înainte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. monte)
1. împreunare a unui armăsar cu o iapă, pentru reproducere; împreunare la animale.
2. herghelie de armăsari pentru reproducere.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (tc. çomak, çumak)
1. băț gros (noduros), uneori cu măciulie sau întărit cu fier la unul din capete; bâtă, măciucă, ghioagă.
4. (pop.) organ genital al armăsarului (sau al calului).
5. (fig.) a ști de ~ = a ști de frică.
Parte de vorbire: s.m. (reg.)
Origine: (nec.)
1. cal mascul necastrat; armăsar.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: ([equus] admissarius)
1. cal mascul necastrat; (prin ext.) cal falnic, mândru, iute.
2. ~ tânăr = armăsăruș, armăsărel, armăsăraș.
3. (expr.) a face din țânțar ~ = a exagera.