Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/arroger, lat. arrogare)
1. refl. a-şi atribui cu de la sine putere o calitate, un drept.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arrogant, lat. arrogans)
1. (şi s.) care manifestă aroganţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arrogance, lat. arrogantia)
1. atitudine de mândrie dispreţuitoare; obrăznicie, înfumurare, impertinenţă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. arrogant, lat. arrogans)
1. (şi s.) care manifestă aroganţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. bonhomie)
1. manieră de a fi și de a acționa care dezvăluie bunătate, simplitate, chiar și în cele mai mărunte lucruri; atitudine, caracter de bonom.
2. (antonime) aroganță, suficiență.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. condescendance)
1. atitudine plină de consideraţie, de respect, atenţie şi bunăvoinţă faţă de cineva; amabilitate; deferenţă.
2. (peior.) bunăvoinţă cu aer de dispreţ, aroganţă, superioritate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. déferent, lat. deferens)
1. care dă dovadă de deferenţă; care are o considerație deosebită; respectuos, condescendent.
2. (anat.) se spune despre anumite canale excretoare.
3. (anat.) canal ~ = canal care conduce sperma din epididim în uretra posterioară.
4. (astron.) cerc ~ = cerc pe care, conform anticilor, se deplasează planetele.
5. (antonime) arogant, irespectuos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ériger)
1. a-şi aroga ilegal o autoritate, un rol, a se da drept...
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. important)
1. însemnat.