OK
X
arsen
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Arsen)
1.
metaloid
cristalizat,
cu
luciu
cenușiu,
toxic.
2.
arsenic.
arsenal
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. arsenal, it. arsenale)
1.
întreprindere
(militară)
pentru
fabricarea
sau
repararea
armamentului
sau
munițiilor.
2.
(fig.)
ansamblul
mijloacelor
de
luptă,
de
care
se
servește
cineva
într-o
acțiune,
profesie
etc.
arseniat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. arséniate)
1.
adj.
care
conține
arsen.
2.
s.
n.
sare
a
acidului
arsenic.
arsenic 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. arsenic, lat. arsenicum, gr. arsenikon)
1.
anhidridă
arsenioasă;
arsen
(2).
arsenic 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. arsénique)
1.
acid
~
=
acid
din
combinarea
arsenului
cu
acid
azotic.
arseniemie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. arseniémie)
1.
prezența
arsenicului
în
sânge.
arsenifer, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. arsénifère)
1.
(despre
un
teren,
un
mineral)
care
conține
arsen.
arsen
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Arsen)
1.
metaloid
cristalizat,
cu
luciu
cenușiu,
toxic.
2.
arsenic.
arseniat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. arséniate)
1.
adj.
care
conține
arsen.
2.
s.
n.
sare
a
acidului
arsenic.
arsenic 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. arsenic, lat. arsenicum, gr. arsenikon)
1.
anhidridă
arsenioasă;
arsen
(2).
arsenic 2
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. arsénique)
1.
acid
~
=
acid
din
combinarea
arsenului
cu
acid
azotic.
arseniemie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. arseniémie)
1.
prezența
arsenicului
în
sânge.
arsenifer, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. arsénifère)
1.
(despre
un
teren,
un
mineral)
care
conține
arsen.