Dictionar

Rezultate principale (Artă,):

Artă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. art, lat. ars, artis)

1. formă a activităţii umane care oglindeşte realitatea în imagini expresive; totalitatea operelor care aparţin acestei forme.

2. operă de ~ = operă rezultată din activitatea artistică creatoare.

3. ~e liberale = denumire dată în învăţământul medieval gramaticii, retoricii, dialecticii (trivium), aritmeticii, geometriei, astronomiei şi teoriei muzicii (quadrivium).

4. îndemânare deosebită, pricepere, măiestrie, abilitate.

5. ~ militară = parte a ştiinţei militare care studiază teoria şi practica pregătirii şi ducerii acţiunilor de luptă şi a războiului.


Rezultate secundare (Artă,):

Antiartă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. antiart)

1. artă lipsită de conţinut.

2. curent în avangarda artistică a ultimelor decenii cu caracter contestatar faţă de arta academistă.


Carta

Parte de vorbire: vb.
Origine: (germ. kartieren)

1. a repartiza corespondenţa poştală pe destinatari.

2. a grupa vagoanele pe diferite linii de descărcare.

3. a adăuga pe o hartă, pe un plan, noi detalii ale terenului.

4. a identifica pe teren şi a reprezenta cartografic diferite tipuri de sol.

5. a identifica şi delimita rezervaţiile dintr-un arboret.


Cartă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. charte, lat. charta)

1. (în evul mediu) act care emană de la un suveran, destinat a consemna unele drepturi sau libertăţi.

2. convenţie, pact politic fundamental.

3. act care stabileşte funcţionarea unei organizaţii internaţionale.


Consoartă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. consors)

1. soţie, nevastă.


Cuartă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. quarte)

1. sistem de patru conducte electrice, izolate între ele şi împletite împreună, folosit pentru cablurile telefonice.

2. a patra poziţie de apărare la scrimă.

3. v. cvartă.


Cvartă/cuartă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quarte, it. quarta, lat. quartus)

1. (muz.) interval de patru trepte într-o gamă diatonică.


AB-/ABS-

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. ab-, abs-, cf. lat. ab, abs)

1. „îndepărtare”, „separare”, „lipsă”.


Abate 2

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. abbattere, fr. abattre)

1. tr., refl. a (se) îndepărta de la o direcţie, o normă, o linie de conduită.

2. tr. a doborî, a culca la pământ.

3. refl. a se năpusti (asupra).

4. intr. a-i veni cuiva o idee, a i se năzări.


Abducţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abduction, lat. abductio)

1. mişcare de îndepărtare a unui membru de planul de simetrie a corpului.

2. (înv.) abducțiune.


ABER(O)-

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr., engl. aberro/o/-, cf. lat. aberrare)

1. „a se abate”, „a se îndepărta”.


Ablaţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.

2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.

3. reducere a masei unui gheţar sau a zăpezii prin topire şi evaporare.

4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanţă datorită încălzirii sale până la incandescenţă.


Ablega

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (lat. ablegare)

1. a îndepărta.