arteră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. artère)

1. vas sangvin care duce sângele de la inimă la organe și țesuturi.
2. magistrală de circulație.
3. conductă hidraulică magistrală.
4. linie electrică de alimentare principală a unei rețele de distribuție.

endarteră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. endartère)

1. tunica internă a arterelor.

mezarteră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. mézartère)

1. tunica mijlocie a arterei.

aortă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., gr. aorte)

1. arteră principală care pleacă din ventriculul stâng al inimii.
2. vas pulsator cu funcție de inimă, la unele nevertebrate.

aortic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aortique)

1. care ține de aortă.
2. care privește aorta, arteră care iese din ventriculul stâng al inimii.

ARTERI-, ARTERIO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. artéri/o/-, cf. lat., gr. arteria)

1. „arteră”.

arteriectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. artériectomie)

1. rezecție a unei porțiuni dintr-o arteră.

brahiocefalic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. brachiocéphalique)

1. referitor la braț și la cap.
2. (anat.) trunchiul ~ = arteră a mediastinului care furnizează sânge brațului drept, capului și gâtului.

canal

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. canal, lat. canalis)

1. albie artificială (râu, fluviu) destinată navigației, irigării unei regiuni etc.
2. braț de mare între două țărmuri apropiate.
3. arteră de circulație pe apă.
4. conductă prin care se transportă apă sau alte lichide.
5. formație anatomică tubulară.
6. ~ rahidian = canalul din vertebre care conține măduva spinării.
7. (bot.) cavitate cilindrică drept conduct sau receptacul.
8. mijloc de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale destinate difuzării publice (în televiziune).
9. cale de acces a informațiilor într-un sistem electronic de calcul.