articula
Parte de vorbire: vb.
Etimologie: (fr. articuler, lat. articulare)
Etimologie: (fr. articuler, lat. articulare)
1. tr. a emite, a rosti cuvinte, sunete.
2. a executa o serie de sunete succesive la un instrument muzical sau cu vocea.
3. a atașa articolul unui substantiv.
4. refl. a se lega printr-o articulație.