Abarticular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abarticulaire, cf. lat. ab „de la” + articularius „articular”)

1. (med.) situat în vecinătatea unei articulații, dar nelegat de aceasta.

---

Acampsie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acampsie, cf. gr. a „fără” + kamptein „a îndoi”)

1. (med.) rigiditate anormală a unei articulații, reducând sau împiedicând total flexiunea acesteia.

---

Agalactie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agalactie)

1. absenţă a secreţiei de lapte după naştere.

2. ~ contagioasă = boală epizootică la oi şi capre, care se manifestă prin încetarea secreţiei de lapte şi prin leziuni la ochi şi la articulaţii.

---

Anchiloză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ankylose, gr. ankylosis)

1. imobilizare a unei articulaţii.

---

Articul

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (lat. articulus)

1. (bot.) formație cuprinsă între două articulații; internod.

---

Articular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. articulaire, lat. articularis)

1. privitor la articulațiile corpului.

2. care afectează articulațiile; care se produce la articulațiile corpului.

3. (expr.) reumatism ~ = reumatism al articulațiilor.

---