artropode

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arthropodes)

1. pl. încrengătură de animale nevertebrate, cu schelet extern chitinos, cu corpul și membrele formate din inele articulate.

chiton 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. chiton)

1. moluscă marină cu cochilia din plăci articulate.

diastază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. diastase)

1. (biochimie) ferment solubil, prezent în cantități mici în țesuturile vii, animale sau vegetale, unde acționează ca un catalizator biologic; enzimă.
2. (biochimie) substanță produsă prin germinarea diferitelor cereale, în special orz, și utilizată în special pentru fabricarea berii; amilază.
3. dezlipire accidentală a două părți anatomice, normal unite sau articulate între ele; disjuncție.

fermă 2

Parte de vorbire:  s. f.  
Etimologie: (fr. ferme)

1. element de lemn, metal sau beton destinat să susțină acoperișul unei construcții.
2. element de rezistență din eșafodajul unui tunel, al unui pod care transmite terenului presiunile masivului de deasupra.
3. stavilă formată din două panouri articulate de un radier.

insecte

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. insectes)

1. clasă de artropode cu corpul din segmente diferențiate în cap, torace și abdonem, cu trei perechi de picioare articulate, cu respirație traheană și cu dezvoltare prin metamorfoză.

pterigofore

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ptérygophores)

1. piese scheletice articulate între care se inserează, la pești, radiile înotătoarelor impare.