Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arthropodes)
1. pl. încrengătură de animale nevertebrate, cu schelet extern chitinos, cu corpul şi membrele formate din inele articulate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chiton)
1. moluscă marină cu cochilia din plăci articulate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. diastase)
1. (biochimie) ferment solubil, prezent în cantități mici în țesuturile vii, animale sau vegetale, unde acționează ca un catalizator biologic; enzimă.
2. (biochimie) substanță produsă prin germinarea diferitelor cereale, în special orz, și utilizată în special pentru fabricarea berii; amilază.
3. dezlipire accidentală a două părţi anatomice, normal unite sau articulate între ele; disjuncţie.
Parte de vorbire: s. f.
Origine: (fr. ferme)
1. element de lemn, metal sau beton destinat să susțină acoperișul unei construcții.
2. element de rezistență din eșafodajul unui tunel, al unui pod care transmite terenului presiunile masivului de deasupra.
3. stavilă formată din două panouri articulate de un radier.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. insectes)
1. clasă de artropode cu corpul din segmente diferenţiate în cap, torace şi abdonem, cu trei perechi de picioare articulate, cu respiraţie traheană şi cu dezvoltare prin metamorfoză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ptérygophores)
1. piese scheletice articulate între care se inserează, la peşti, radiile înotătoarelor impare.