Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. articulé/s/)
1. adj. (despre organisme, organe) format din articole (5).
2. (despre tulpini) formată din (inter)noduri.
3. s. f. pl. plante cu tulpina articulată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biellette)
1. bielă de dimensiuni mici, articulată la capătul unei biele principale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clapet)
1. clapă de dimensiuni mici.
2. (bot.) parte articulată care închide anterele şi care, prin deschidere la maturitate, eliberează polenul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. condyle)
1. proeminenţă osoasă articulată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. glottal)
1. care pune în mişcare glota.
2. (s. f.) consoană articulată la nivelul glotei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după germ. Grausen)
1. mic arbust cu tulpina articulată, cu frunze alterne şi flori galbene, dispuse în racem.