Dictionar

abarticular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abarticulaire, cf. lat. ab „de la” + articularius „articular”)

1. (med.) situat în vecinătatea unei articulații, dar nelegat de aceasta.
 

acampsie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acampsie, cf. gr. a „fără” + kamptein „a îndoi”)

1. (med.) rigiditate anormală a unei articulații, reducând sau împiedicând total flexiunea acesteia.
 

agalactie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agalactie)

1. absență a secreției de lapte după naștere.
2. ~ contagioasă = boală epizootică la oi și capre, care se manifestă prin încetarea secreției de lapte și prin leziuni la ochi și la articulații.
 

anchiloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ankylose, gr. ankylosis)

1. imobilizare a unei articulații.
 

articul

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. articulus)

1. (bot.) formație cuprinsă între două articulații; internod.
 

articular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. articulaire, lat. articularis)

1. privitor la articulațiile corpului.
2. care afectează articulațiile; care se produce la articulațiile corpului.
3. (expr.) reumatism ~ = reumatism al articulațiilor.