Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bradylalie)
1. tulburare de limbaj constând în încetinirea ritmului articulării cuvintelor; bradiartrie, bradiglosie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. explosion, lat. explosio)
1. reacție fizico-chimică foarte rapidă, violentă, însoțită de degajare mare de energie, provocată de descompunerea unei substanțe explozive; detonație.
2. ~ vulcanică = ieșire bruscă a lavei, a bombelor vulcanice și gazelor unui vulcan.
3. (impr.) ardere a amestecului de carburant și de aer din cilindrul unui motor cu ardere internă.
4. trecere bruscă a unui fenomen de la vechea lui calitate la una nouă, prin distrugerea calității vechi.
5. (fig.) izbucnire violentă a unui fenomen, a unui sentiment etc.
6. creștere (bruscă) a unei populații, a cantității de informație etc.
7. a doua fază a articulării unei consoane oclusive, deschiderea bruscă a organului fonator și ieșirea aerului oprit de organe în actul imploziei.
8. (jaz) punctare foarte puternică executată la baterie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. implosion)
1. pătrundere rapidă a aerului într-o încăpere vidată când pereții acesteia sunt distruși.
2. prăbușire gravitațională a unei stele, însoțită de eliberarea unei mari cantități de energie.
3. prima fază a articulării unei consoane oclusive, constând în închiderea totală a organului fonator și oprirea aerului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mutité)
1. imposibilitate a articulării cuvintelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tension, lat. tensio)
1. stare a ceea ce este întins; întindere.
2. (fig.) încordare; surescitare, nervozitate.
3. (fon.) efort al mușchilor, al coardelor vocale în timpul emisiunii unui sunet; (p. ext.) prima fază a articulării unui sunet.
4. (fiz.) forță interioară care acționează asupra unității de arie dintr-o secțiune a unui corp supus unor forțe exterioare.
5. presiunea vaporilor produși de un lichid într-un spațiu închis.
6. diferența de potențial dintre două puncte ale unui câmp electric.
7. ~ arterială = presiune exercitată de fluxul sangvin asupra arterelor și asupra inimii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. deschide)
1. acțiunea de a (se) deschide și rezultatul ei.
2. (la șah) mutare sau serie de mutări cu care începe o partidă.
3. (sport) pasare a mingii de către un jucător unui coechipier, pentru a întreprinde o acțiune ofensivă.
4. distanța, depărtarea dintre fălcile unei menghine, ale unui clește etc.
5. distanța orizontală dintre marginile spațiului unui gol.
6. spațiu liber într-un zid, într-un perete etc., pentru iluminare și aerisire sau pentru circulație.
7. locul unde apare sau unde se formează o deschizătură, o gaură, o intrare.
8. loc unde apar la suprafață rocile de adâncime în urma eroziunii scoarței pământului.
9. (lingv.) lărgimea canalului fonator în timpul articulării unui sunet.
10. (pop.) deșchidere.
11. în ~ = în primul meci dintr-o competiție.
12. ~ geologică = loc unde apar, la suprafața pământului, rocile sau mineralele; afloriment.