Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. artificieux, lat. artificiosus)
1. care este plin de artificii sau de viclenie; artificial.
2. (antonime) direct, franc, sincer.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. /feu de/ Bengale)
1. foc ~ = foc de artificii, puternic şi viu colorat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carnaval)
1. perioadă care precedă postul, în unele ţări, în care au loc petreceri, jocuri etc.
2. petrecere populară cu jocuri mimice, deghizări, focuri de artificii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (direct + -itate)
1. însuşirea de a spune lucrurile fără artificii sau ocolişuri; directitudine, directeţe.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (direct + -itudine)
1. însușirea de a spune lucrurile în mod direct, fără artificii sau ocolișuri; directitate, (rar) directețe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. funky/style/)
1. stil de interpretare instrumentală a bluesului, cu expresivitate aspră, fără artificii, cu contratimpi accentuaţi, ca o reacţie la stilul cool.