Dictionar

artificios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. artificieux, lat. artificiosus)

1. care este plin de artificii sau de viclenie; artificial.
2. (antonime) direct, franc, sincer.
 

artificial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. artificiel, lat. artificialis)

1. făcut de om; nenatural; meșteșugit.
2. (și adv.) prefăcut, nesincer; artificios.
3. arbitrar.
 

artificiozitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (artificios + -itate)

1. caracterul a ceea ce este artificios (artificial); artificialitate.
 

mixtum compositum

Parte de vorbire:  loc. nom. (s.n. inv.)  
Etimologie: (lat. mixtum compositum)

1. amestec artificial, uneori artificios și nereușit; combinație mixtă, făcută la întâmplare, fără nici o socoteală; improvizație, harababură.
 

pindaric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pindarique)

1. propriu lui Pindar; în maniera lirismului lui; moralizator; artificios, încărcat.
2. odă ~ă = formă de poezie cu strofe liber organizate, pline de elan, cu construcții lexicale îndrăznețe.
 

pindarism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pindarisme)

1. stil pindaric; lirism emfatic și artificios.