Dictionar

Rezultate principale (Artilerie,):

Artilerie

Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. artileriia, fr. artillerie)

1. armă din compunerea forţelor armate cu guri de foc şi instalaţii care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanţă mare.


Rezultate secundare (Artilerie,):

Amorsă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amorce)

1. dispozitiv de aprindere a unei încărcături; capsă.

2. cantitate de pulbere aşezată între dispozitivul de aprindere şi încărcătura de azvârlire a unei lovituri de artilerie.

3. bandă neagră, opacă, de celuloid, care serveşte la încărcarea-descărcarea aparatelor cinematografice ori a casetelor de filme la lumină.

4. (cinem.) detaliu plasat în prim-planul cadrului cu scopul de a da imaginii profunzime.

5. ~a drumului = primul tronson terminat al unui drum.

6. nadă, momeală (pentru peşti).

7. (cib.) serie de instrucţiuni care permit introducerea unui program.


Amplasament

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. emplacement)

1. loc pe care se aşază o construcţie, o instalaţie, un dispozitiv etc.

2. lucrare genistică în care se instalează pentru tragere o piesă de artilerie.


Antiaerian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiaérien)

1. adj. destinat a combate atacurile aviaţiei.

2. s. f. artilerie antiaeriană (I).


Artilerist

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (rus. артиллерист, germ. Artillerist)

1. militar dintr-o unitate de artilerie, material de război care include tunuri, mortiere, obuziere etc.


Artileristic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (rus. артилериискии)

1. (care ține) de artilerie.


Autotun

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (auto- + tun)

1. autovehicul de luptă blindat, fără turelă, pe şenile, cu armament de artilerie puternic.