Dictionar

artist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. artiste, it. artista)

1. persoană înzestrată cu aptitudini și talent, care lucrează într-un anumit domeniu al artei.
2. persoană cu aptitudini deosebite în meseria sa.
3. actor.
 

artist-afișist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (artist + afișist)

1. artist specializat în a lucra afișe.
 

artistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. artistique)

1. care se referă la artă sau la producția de artă.
2. (și adv.) care se realizează sau este prezentată cu artă; făcut cu artă, cu talent.
3. (antonime) antiartistic, neartistic.
 

artisticitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. artisticità)

1. caracter artistic, valoare artistică.
 

artistism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (artist + -ism)

1. fetișizare a mijloacelor de expresie, circumscriere a mijloacelor artistului doar la procedeele formale ale unei comunicări.
 

cartist

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. kartista)

1. practicant al cartingului.
 

acrobat, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. acrobate, gr. akrobatos)

1. gimnast în acrobație.
2. artist de circ, funambul care execută trucuri de agilitate în fața unui public.
3. (fig.) om lipsit de consecvență; cel care caută să epateze.
 

actor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acteur, lat. actor)

1. artist care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme.
 

actriță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. actrice)

1. femeie care interpretează un personaj, un rol într-un spectacol et cetera; artistă, (înv.) actoriță.
 

adaptație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adaptation)

1. acțiunea de a (se) adapta și rezultatul ei; adaptare.
2. acțiunea de transpunere a unei opere dintr-un gen literar sau artistic în altul.
3. adaptarea versurilor la muzică sau a muzicii la versuri.
4. proces prin care o ființă sau un organ se adaptează în mod natural la noile condiții de existență.
5. (var.) adaptațiune.
6. (antonime) inadaptare, neadaptare.
 

afișist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. affichiste)

1. artist care creează afișe publicitare.
2. desenator specializat în realizarea de afișe publicitare.
 

ajur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ajour)

1. broderie artistică pe pânză, din spații rărite.
2. rărituri de-a lungul unei țesături.
3. ornament cu perforații.