Dictionar

Artist, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. artiste, it. artista)

1. persoană înzestrată cu aptitudini şi talent, care lucrează într-un anumit domeniu al artei.

2. persoană cu aptitudini deosebite în meseria sa.

3. actor.


Artist-afișist

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (artist + afișist)

1. artist specializat în a lucra afișe.


Artistic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. artistique)

1. referitor la artă, de artă.

2. (şi adv.) făcut cu artă, cu talent.


Artisticitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. artisticità)

1. caracter artistic, valoare artistică.


Artistism

Parte de vorbire: s.
Origine: (artist + -ism)

1. fetişizare a mijloacelor de expresie, circumscriere a mijloacelor artistului doar la procedeele formale ale unei comunicări.


Cartist

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (it. kartista)

1. practicant al cartingului.


Acrobat, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. acrobate, gr. akrobatos)

1. gimnast în acrobaţie.

2. artist de circ, funambul care execută trucuri de agilitate în fața unui public.

3. (fig.) om lipsit de consecvenţă; cel care caută epateze.


Actor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acteur, lat. actor)

1. artist care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme.


Actriţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. actrice)

1. femeie care interpretează un personaj, un rol într-un spectacol et cetera; artistă, (înv.) actoriță.


Adaptaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adaptation)

1. acțiunea de a (se) adapta și rezultatul ei; adaptare.

2. acțiunea de transpunere a unei opere dintr-un gen literar sau artistic în altul.

3. adaptarea versurilor la muzică sau a muzicii la versuri.

4. proces prin care o ființă sau un organ se adaptează în mod natural la noile condiții de existență.

5. (var.) adaptațiune.

6. (antonime) inadaptare, neadaptare.


Afişist, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. affichiste)

1. artist care creează afişe publicitare.

2. desenator specializat în realizarea de afișe publicitare.


Ajur

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ajour)

1. broderie artistică pe pânză, din spaţii rărite.

2. rărituri de-a lungul unei ţesături.

3. ornament cu perforaţii.