Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arthropodes)
1. pl. încrengătură de animale nevertebrate, cu schelet extern chitinos, cu corpul şi membrele formate din inele articulate.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr., lat. abdomen)
1. (anat.) cavitatea viscerală care formează partea inferioară a trunchiului uman; cavitate a corpului vertebratelor, între torace şi bazin.
2. (zool.) ultimul segment al corpului la insecte; partea posterioară a corpului unor nevertebrate (artropode).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antenates)
1. supraclasă a artropodelor, animale prevăzute cu antene: insecte, miriapode şi crustacee.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appendice, lat. appendix)
1. prelungire a intestinului gros, care porneşte de la cec2.
2. organ al unor aparate anatomice la artropode, arahnide, crustacee etc.
3. parte a unui lucru ca o prelungire a acestuia.
4. element fonic suplimentar care însoţeşte articulaţia unui sunet.
5. supliment, adaos la o lucrare; anexă.
6. (anat.) ~ ileo-cecal = mică prelungire a tubului intestinal aflată în partea inferioară a cecumului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arachnides)
1. clasă de artropode terestre: păianjenii, scorpionii, acarienii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. artiozoaires)
1. pl. animale metazoare cu simetrie bilaterală: anelide, moluşte, artropode etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. branchiés)
1. supraclasă de artropode cu respiraţie branhială, din clasa crustaceelor.