Dictionar

artilerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. artileriia, fr. artillerie)

1. armă din compunerea forțelor armate cu guri de foc și instalații care servesc la aruncarea de proiectile grele la distanță mare.
 

balistă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. balista, fr. baliste)

1. (în antichitate) mașină de război pentru aruncarea de bolovani, sulițe, proiectile etc. asupra dușmanului; catapultă.
2. balestră.
 

BALO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. ballo-, cf. gr. ballo, ballein „a arunca, a azvârli”)

1. „aruncare, expulzare”.
 

baschetbal

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. basket-ball; din engl. basket „coș” + ball „minge”)

1. sport care opune două echipe de cinci jucători, care se străduiesc în timpul foarte scurt (30 de secunde) în care o echipă are dreptul de a păstra mingea, să marcheze puncte prin aruncarea mingii în coșul echipei adverse; baschet.
2. (var.) (înv.) basket-ball.
 

-BOL, -BOLĂ

Parte de vorbire:  sufix  
Etimologie: (fr. -bole, cf. gr. ballo, ballein „a azvârli, a arunca”)

1. „aruncare, schimbare, transformare”.
 

bombardier

Parte de vorbire:  I. s.n. (pl. -e), II. s.m. (pl. -i)  
Etimologie: (fr. bombardier)

1. I. avion care efectuează misiuni de bombardare; avion de bombardament.
2. II. militar din echipajul unui avion de bombardament; aviator responsabil cu aruncarea bombelor.