Parte de vorbire: adv., s.
Origine: (it. glissando)
1. adv. (muz.) alunecând de la un sunet la altul.
2. s. n. procedeu de trecere rapidă, la instrumentele cu coarde sau la pian, de la un sunet la altul prin alunecarea unui deget, respectiv a unghiei degetului arătător, peste toate sunetele intermediare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., fr. index)
1. listă (alfabetică) a numelor, termenilor sau materiilor cuprinse într-o lucrare; indice.
2. ~ bibliografic = lucrare de îndrumare bibliografică, cuprizând lista principalelor scrieri privitoare la o problemă.
3. listă a cărților interzise de biserica catolică; (p. ext.) listă de cărți interzise.
4. a pune la ~ = a) a trece o lucrare în lista cărților interzise; b) a exclude pe cineva de la cinstirea cuvenită, a socoti pe cineva nedemn sau periculos.
5. s. m. (inform.) parametru care evoluează cu fiecare repetare a unei bucle a programului unui ordinator.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ostensible)
1. care este expus vederii intenționat.
2. care poate fi arătat, care este menit să fie arătat.
3. care este vizibil sau aparent.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ostentatoire)
1. care se face cu ostentație.
2. care acţionează ostentativ.
3. care este arătat cu insistență și fără discreție.
4. (antonime) furtiv, (înv.) subrepticiu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (demasca)
1. (despre oameni) căruia i s-a scos masca.
2. (fig.) care a fost arătat în adevărata lumină.
3. care a fost dezvăluit, făcut cunoscut.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. proba)
1. care a fost dovedit; arătat, demonstrat, evidențiat.
2. care a fost încercat, verificat; (înv.) probăit.
3. (prin ext.; despre oameni) experimentat.