OK
X
adverb
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. adverbe, lat. adverbium)
1.
parte
de
vorbire
neflexibilă
care
determină
un
verb,
un
adjectiv
sau
alt
adverb,
arătând
locul,
modul,
timpul
etc.
apagogic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. apagogique)
1.
(log.)
care
dovedește
ceva
prin
arătarea
imposibilității
contrariului,
prin
reducere
la
absurd.
2.
raționament
~
=
raționament
în
care
demonstrăm
o
propoziție
arătând
absurditatea
propoziției
contrare;
apagogie.
3.
demonstrație
~ă
=
demonstrație
indirectă
prin
dovedirea
absurdității
contrariului;
apagogie.
autodemasca
Parte de vorbire:
vb. refl.
Etimologie: (auto- + demasca)
1.
a
se
demasca
singur,
arătându-și
adevărata
față.
2.
(fig.)
a-și
dezvălui
singur
caracterul,
planurile,
conduita,
etc.
3.
a
se
face
singur
cunoscut
inamicului;
a
se
trăda.
corelativ, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. corrélatif, lat. correlativus)
1.
care
se
află
în
corelație.
2.
element
~
(și
s.
n.)
=
cuvânt
(adverb,
conjuncție
etc.)
care
intră
în
corelație
cu
un
alt
cuvânt,
care
indică
un
raport
de
reciprocitate;
corelator;
noțiuni
~e
=
noțiuni
care
conțin
note
arătând
existența
unei
anumite
legături
reciproce
între
două
obiecte
ale
gândirii.
critica
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. critiquer)
1.
a
dezvălui
greșelile,
lipsurile
unei
persoane,
ale
unei
opere
etc.,
arătând
cauzele
și
indicând
mijloacele
de
îndreptare.
2.
a
arăta
cu
răutate
sau
cu
exagerare
lipsurile
sau
greșelile
cuiva.
3.
(peior.)
a
vorbi
de
rău,
a
bârfi.
cronografie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. chronographie, gr. khronographia)
1.
totalitatea
operelor
în
care
faptele
sunt
prezentate
cronologic.
2.
procedeu
de
compoziție
constând
în
descrierea
unor
momente,
arătându-se
împrejurările
în
care
se
consumă,
cadrul
spațial
al
unui
fragment
de
timp.