Rezultate principale (Asalt.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. assalto)
1. atac violent pentru cucerirea unui obiectiv militar pentru a învinge rezistenţa inamicului.
2. a da ~ul = a ataca; a năvăli; a lua cu ~ = a cuceri printr-un atac violent.
3. (fig.) acţiune, luptă avântată.
Rezultate secundare (Asalt.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. assaltare)
2. (fig.) a copleşi cu insistenţe, cu cereri.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (it. assaltatore)
1. cel care asaltează; cineva care atacă sau asaltează pe altcineva în mod violent sau criminal; soldat încadrat într-un corp de trupe de asalt.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abordage, it. abbordaggio)
1. acțiunea de a aborda și rezultatul ei; abordare.
2. manevră prin care o navă amarează alături de alta cu scopul de a o asalta; atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei.
3. ciocnire accidentală între nave ori între o navă și un obstacol.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. assaltare)
2. (fig.) a copleşi cu insistenţe, cu cereri.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (it. assaltatore)
1. cel care asaltează; cineva care atacă sau asaltează pe altcineva în mod violent sau criminal; soldat încadrat într-un corp de trupe de asalt.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. escaleder)
1. a se căţăra pe un zid înalt, pe un obstacol, pe un munte.
3. (fig.) a înteţi, a creşte, a intensifica, a extinde treptat o acţiune, un conflict.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. géocratique)
1. (despre o perioadă geologică) în care continentele asaltau mările.
2. mişcări ~ce = mişcări tectonice de ridicare sau de coborâre a scoarţei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. rush)
1. (sport) efort final al unui cal pentru a câştiga cursa; asalt impetuos.