asamblor, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. assembleur)

1. s. m. f. muncitor specialist în asamblarea pieselor, a subansamblelor.
2. s. n. (inform.) program care prelucrează instrucțiunile scrise într-un limbaj simbolic pentru calculator.

brachet

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. bracket)

1. placă de metal folosită pentru ranforsarea unei piese sau pentru asamblarea barelor care se unesc într-un nod al unei grinzi; guseu.

cosmatesc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. cosmatesco)

1. (despre un sistem decorativ) care constă din asamblarea sau încrustarea elementelor constitutive ale ornamentului organizat pe o schemă geometrică.

dezasamblor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (dez- + asamblor)

1. parte a unui ordinator care efectuează dezasamblarea (2).

fiting

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. fitting, germ. Fitting)

1. piesă tubulară filetată la capete, folosită pentru asamblarea demontabilă a țevilor.

montaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. montage)

1. montare.
2. etapă finală în realizarea unui film, în asamblarea scenelor filmate într-o anumită succesiune.
3. operație care constă în alăturarea prin tăiere și lipire ulterioară a fragmentelor de peliculă.
4. ~ radiofonic = combinarea într-o ordine logică, succesivă a scenelor și episoadelor caracteristice dintr-o piesă, operă literară etc. în vederea unei transmisiuni radiofonice.
5. (în pictură, grafică, fotografie) reunire a unor imagini independente sau care fac parte dintr-o compoziție, cu scopul de a obține un nou ansamblu.
6. sistem, formație care rezultă din montarea unor piese, mecanisme etc.