OK
X
ascensiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. ascensivo)
1.
care
urcă
la
o
valoare
mai
mare,
un
grad
mai
înalt
et
cetera;
ascendent.
2.
(antonime)
descensiv,
descendent.
ascendent, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. ascendant, lat. ascendens)
1.
adj.
urcător,
suitor;
ascensiv.
2.
(despre
un
astru)
care
se
înalță
deasupra
liniei
orizontului.
3.
(fig.)
în
dezvoltare
progresivă.
4.
s.
m.
f.
rudă
în
linie
directă
care
face
parte
dintr-o
generație
anterioară.
5.
s.
n.
înălțare
a
unui
astru
deasupra
orizontului.
6.
(astrol.)
parte
a
cerului
deasupra
orizontului
în
momentul
nașterii
cuiva;
semn
zodiacal
ridicat
deasupra
orizontului
estic,
la
naștere.
7.
autoritate
morală,
influență
(asupra
cuiva).
descensiv, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (it. discensivo)
1.
care
coboară
sau
tinde
să
coboare;
descendent.
2.
(antonime)
ascensiv,
ascendent.