OK
X
ascet, -ă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ascète)
1.
cel
care
practică
ascetismul;
pustnic.
2.
(fig.)
om
care
își
impune
o
viață
austeră
și
retrasă.
ascetism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ascétisme)
1.
mod
de
viață
prin
austeritate;
anahoretism,
asceză.
2.
doctrină
etico-religioasă
care
propovăduiește
ascetismul
(1).
franciscanism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după it. francescanesimo)
1.
mișcare
religioasă
care
îmbina
predica
pocăinței
și
a
ascetismului
sever
cu
aceea
a
simplității
evanghelice,
a
blândeții
și
a
dragostei
pentru
toate
viețuitoarele
firii.
2.
caracter
franciscan
(al
artei).
montanism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. montanisme)
1.
doctrină
religioasă
creștină
a
unei
secte
din
sec.
II,
care
propovăduia
ascetismul
și
submina
ierarhia
bisericească.