Rezultate principale (Asceză.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascèse)
1. aplicare în practică a virtuţilor prin exerciţiu de voinţă, privaţiuni etc.; viaţă austeră şi retrasă.
Rezultate secundare (Asceză.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascétisme)
1. mod de viaţă prin austeritate; anahoretism, asceză.
2. doctrină etico-religioasă care propovăduieşte ascetismul (1).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bouddhisme)
1. religie asiatică, care, considerând viaţa un izvor de iluzii şi suferinţe, propovăduieşte renunţarea la orice plăceri şi atingerea repaosului absolut (nirvana) prin contemplare şi asceză.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. gymnosophie)
1. practica unei secte hinduse care susținea asceza și interzicea purtarea oricărei haine; doctrina gimnozofiştilor.
2. mișcare și filozofie practicate în Europa și SUA de la sfârșitul secolului al XIX-lea până la mijlocul secolului XX; practica implica nuditate, asceză și meditație.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. jaïniste)
1. I. referitor la jainism (religie hindusă care insistă pe conceptele de non-violență și karma și pune accent pe asceză).
2. II. adept al jainismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nirvana)
1. (în budism, în jainism şi în filozofia indiană) stare de linişte desăvârşită, de fericire, eliberare definitivă de suferinţe, de grijile vieţii, obţinută prin contemplaţie şi asceză.
Parte de vorbire: s.
Origine: (penticostal + -ism)
1. sectă religioasă care acordă o importanţă doctrinară centrală botezului cu Duhul Sfânt şi ai cărei membri, prin asceză şi prin alţi stimuli psihici, îşi produc o stare de extaz şi de convulsii.