Dictionar

Rezultate principale (Asceză.):

Asceză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascèse)

1. aplicare în practică a virtuţilor prin exerciţiu de voinţă, privaţiuni etc.; viaţă austeră şi retrasă.

2. ascetism (1).


Rezultate secundare (Asceză.):

Ascetism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ascétisme)

1. mod de viaţă prin austeritate; anahoretism, asceză.

2. doctrină etico-religioasă care propovăduieşte ascetismul (1).


Budism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bouddhisme)

1. religie asiatică, care, considerând viaţa un izvor de iluzii şi suferinţe, propovăduieşte renunţarea la orice plăceri şi atingerea repaosului absolut (nirvana) prin contemplare şi asceză.


Gimnozofie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. gymnosophie)

1. practica unei secte hinduse care susținea asceza și interzicea purtarea oricărei haine; doctrina gimnozofiştilor.

2. mișcare și filozofie practicate în Europa și SUA de la sfârșitul secolului al XIX-lea până la mijlocul secolului XX; practica implica nuditate, asceză și meditație.


Jainist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. jaïniste)

1. I. referitor la jainism (religie hindusă care insistă pe conceptele de non-violență și karma și pune accent pe asceză).

2. II. adept al jainismului.

3. (var.) djainist.


Nirvana

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nirvana)

1. (în budism, în jainism şi în filozofia indiană) stare de linişte desăvârşită, de fericire, eliberare definitivă de suferinţe, de grijile vieţii, obţinută prin contemplaţie şi asceză.


Penticostalism

Parte de vorbire: s.
Origine: (penticostal + -ism)

1. sectă religioasă care acordă o importanţă doctrinară centrală botezului cu Duhul Sfânt şi ai cărei membri, prin asceză şi prin alţi stimuli psihici, îşi produc o stare de extaz şi de convulsii.