Dictionar

auditor, -oare

Parte de vorbire:  adj., s. m. f.  
Etimologie: (fr. auditeur, lat. auditor)

1. (cel) care audiază un curs, o conferință etc.; ascultător.
 

compliant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. compliant)

1. maleabil ascultător, supus.
 

dezobedient, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. disobedient)

1. care refuză să se supună regulilor; neascultător, nesupus.
2. (antonime) obedient, supus, ascultător.
 

docil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. docile, lat. docilis)

1. (și adv.) supus, ascultător, obedient; maleabil.
 

inaudibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. inaudible)

1. care nu se poate auzi, neaudibil; (prin ext.) imperceptibil.
2. greu de auzit din cauza calității slabe a sunetului.
3. (și figurat) greu de ascultat din cauza caracterului său neplăcut, insuportabil.
4. (figurat) al cărui mesaj este confuz, de neînțeles.
5. (antonime) audibil, auzibil.
 

minicasetofon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (mini1- + casetofon)

1. casetofon portabil de mici dimensiuni, la care se folosesc numai casete preînregistrate, ascultate în căști; walkman.