ascuțit

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (v. ascuți)

1. (despre obiecte) care este prevăzut cu tăiș sau cu vârf; înţepător, muchiat, tăios.
2. unghi ~ = unghi mai mic de 90 de grade.
3. fig. ager, pătrunzător, perspicace.
4. (despre senzații, sentimente etc.) intens, viu.
5. (despre conflicte, ciocniri etc.) violent, înverșunat.
6. (despre vorbe, privire) care străpunge; sfredelitor; aspru, tăios.
7. (despre sunete, glas, râs) strident.
8. s. n. faptul de a ascuți.
9. (înv.) ascuțiș.

acutiuscul; slab ascuţit

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT acutiusculus; acutulus
2. FR acutiuscule; peu aqigu
3. EN somewhat acute
4. DE spitzlich; schärflich; kaum spitzig; ziemlich spitz
5. RU островaтый; чуть зaострённый
6. HU kissé hegyes

ascuțitură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ascuți + -tură)

1. operație prin care se face vârf unui obiect înțepător; ascuțire, (înv.) ascuțeală.
2. operație prin care lama unei unelte sau arme se face mai tăioasă; ascuțire, (înv.) ascuțeală.
3. (concret.) partea ascuțită a unui obiect.
4. (înv. și pop.; expr.) ~ de deal = vârf de deal.

acicular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aciculaire)

1. în formă de ac; aciculiform.
2. cu vârful rigid şi ascuţit.
3. prevăzut cu prelungiri spiniforme sau cu aсе.

acropetal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. akropetal, lat. acropetalis)

1. (bot.) care se îndreaptă spre vârf (nervaţie).
2. cu dezvoltarea progresivă a primelor frunze sau flori de la bază spre vârf.
3. cu petala ascuţită.

aculeu

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (lat. aculeus)

1. (bot.) vârf ascuțit sau altă proeminență care crește pe o plantă; ghimpe, spin, ac.

acuminat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acuminé, lat. acuminatus)

1. (bot.; despre organe) terminat cu un vârf lung şi ascuţit.
2. (bot.) cu vârful lung ascuţit şi cu marginile concave (capsulă, frunză, petală).

acut, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. acutus, it. acuto)

1. ascuţit, pătrunzător.
2. (despre durere) intens, violent.
3. (despre boli) cu evoluţie rapidă.
4. (despre sunete) înalt, ascuţit.
5. (bot.) cu vârf scurt şi ascuţit, apropiat de 90°, având marginile drepte sau slab convexe (frunză, fruct).
6. (bot.) cu muchia ascuţita (tulpină).

aihmofobie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aichmophobie)

1. teamă patologică faţă de obiectele ascuţite.