Dictionar

carnasier, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m., III. s.f.  
Etimologie: (fr. carnassier)

1. I., II. (animal) care se hrănește (aproape) exclusiv cu carne; carnivor.
2. III. fiecare dintre măselele mari (molari ascuțiți) ale unor animale carnivore.
 

carnivor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. carnivore, lat. carnivorus)

1. adj. (despre animale) care se hrănește cu carne; carnasier; creofag, zoofag.
2. plante ~e = plante care digeră prin flori insecte sau microorganisme.
3. s. n. pl. ordin de mamifere, cu carnasiere și canini lungi și ascuțiți, care se hrănesc predominant cu carne.
 

cilindroid, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cylindroïde)

1. adj., s. n. (corp) de forma unui cilindru.
2. s. m. varietate de cilindri urinari, subțiri, ascuțiți la extremități.
3. s. n. corp mărginit de o suprafață cilindrică și de două suprafețe, din care una plană, ce o intersectează.
 

scorpenă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. scorpène, lat. scorpena)

1. pește marin de culoare neagră, cu capul acoperit cu solzi ascuțiți care conțin venin; porc-de-mare.
 

secodont, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sécodonte/s/)

1. adj. (despre molarii carnivorelor) cu tuberculi ascuțiți, tăioși, pe un singur plan longitudinal.
2. s. n. pl. mamifere cu asemenea dinți.
 

serat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. serratus, fr. serré)

1. (despre frunze și alte organe) cu dinți ascuțiți înclinați spre vârf.