asediator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (it. assediatore)

1. (cel) care asediază un oraș, o cetate etc.

circumvalațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. circonvallation)

1. întăritură împrejurul unei cetăți, a unei tabere etc.
2. (istorie) linie continuă de apărare stabilită de asediatori și care este destinată să-i protejeze împotriva unei armate care vine în ajutorul celor asediați și/sau să îi împiedice pe aceștia din urmă să primească provizii din exterior.
3. șosea de ocolire a unui oraș sau a altui centru aglomerat.
4. (var.) circumvalație.

contravalație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. contrevallation)

1. (istorie) șanț și retranșament pe care asediatorii le fac în jurul unui loc asediat pentru a împiedica ieșirile.
2. (NOTĂ) a doua linie de fortificații se numește circumvalațiune.

debloca

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. débloquer)

1. a înlătura obstacolele de pe o cale de comunicație; a degaja.
2. a despresura (o cetate asediată, un port blocat etc.).
3. a desțepeni (mașini, aparate).
4. a scoate de sub blocare bani, valori bancare.
5. a scoate din cadrele active ale armatei (ofițeri), a pensiona înainte de vreme (funcționari).

helepol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., gr. helepolis)

1. (ant.) turn de asediu la adăpostul căruia se înainta până sub zidurile cetății asediate.

obsidional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. obsidional, lat. obsidionalis)

1. (ant.) referitor la asediul unui oraș, de asediu.
2. (psih., sociol.) care lovește locuitorii unui oraș asediat.
3. (despre boli infecțioase) care survin în cursul războiului de tranșee.
4. (ant.) coroană ~ă = coroana acordată celui care a livrat un oraș asediat.
5. (ist.) monedă ~ă = monedă bătută în timpul unui asediu pentru a compensa deficitul.
6. (patol.) delir ~ = delirul, nebunia unei persoane care se crede asediată, persecutată.
7. (psih., sociol.) febră ~ă = psihoză sau panică colectivă a unei populații asediate.

pluteu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. pluteum)

1. (ant.) mașină de război, paravan semicircular, pentru a proteja pe asediatori în timpul atacului zidurilor unei cetăți asediate.
2. panou de marmură sau de lemn care protejează altarul, corul sau prezbiteriul bisericilor catolice.
3. ladă, scrin pentru păstrarea lucrurilor prețioase.