Dictionar

Rezultate principale (Asediu):

Asediu

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. assedio)

1. încercuire cu forţe armate a unui oraş, a unui loc întărit, pentru a-l cuceri.

2. stare de ~ = suspendare a puterii anumitor legi şi înlocuirea lor cu un regim special de esenţă militară.


Rezultate secundare (Asediu):

Asedia

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (it. assediare)

1. a supune unui asediu.

2. a înconjura o fortăreață, un oraș etc. cu forțe armate, împiedicând-o primească asistență și implementând pregătirile necesare pentru a o forța se predea.

3. (prin ext.) a se înghesui în jurul sau în fața unui loc.

4. (fig.) a pune presiune pe cineva; a importuna.


Blocadă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Blockade)

1. ansamblu de măsuri cu caracter diplomatic, militar sau economic pentru izolarea unui stat sau grup de state.

2. încercuire a unei cetăţi pentru a împiedica orice legătură cu exteriorul; asediu.


Epigon

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Epigone, fr. épigone, lat. epigonus, gr. epigonos)

1. denumire dată fiilor celor șapte comandanți la asediul Tebei.

2. diadoh.

3. urmaș lipsit de orginalitate, inferior predecesorilor; scriitor minor din faza de declin a unei școli literare.

4. (biol.) descendent al unui tip animal care prezintă variație în formă.


Helepol

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., gr. helepolis)

1. (ant.) turn de asediu la adăpostul căruia se înainta până sub zidurile cetăţii asediate.


Obsidional, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. obsidional, lat. obsidionalis)

1. (ant.) referitor la asediul unui oraş, de asediu.

2. (psih., sociol.) care lovește locuitorii unui oraș asediat.

3. (despre boli infecţioase) care survin în cursul războiului de tranşee.

4. (ant.) coroană = coroana acordată celui care a livrat un oraș asediat.

5. (ist.) monedă = monedă bătută în timpul unui asediu pentru a compensa deficitul.

6. (patol.) delir ~ = delirul, nebunia unei persoane care se crede asediată, persecutată.

7. (psih., sociol.) febră = psihoză sau panică colectivă a unei populații asediate.


Sambuc

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sambuque, lat. sambuca, gr. sambuke)

1. s. n. punte volantă a unei maşini de război medievale, care se lăsa dintr-un turn de asediu pe zidurile cetăţii asediate.

2. s. f. un fel de harfă cu patru coarde, la greci.