Dictionar

Rezultate secundare (Asigure):

Auxotrof, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (auxo- + -trof)

1. (despre organisme) care trebuie să-şi asigure factorii de creştere din mediul exterior; auxotrofic.


Cominatoriu, -ie

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. comminatoire, lat. comminatorius)

1. (jur.) care constrânge o persoană la comiterea sau la abţinerea de la săvârşirea unui fapt.

2. clauză ~ie = clauză penală într-un contract civil, menită asigure mai bine executarea acestuia; daune ~ii = daune care rezultă dintr-o clauză penală a unui contract.


Democraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. démocratie, gr. demokratia)

1. formă de organizare politică a societăţii care proclamă principiul deţinerii puterii de către popor.

2. ~ sclavagistă = tip de democraţie în care puterea era exercitată de stăpânii de sclavi; ~ burgheză = formă specifică orânduirii capitaliste, prin care se încearcă se asigure libertatea şi egalitatea generală a cetăţenilor în faţa legilor; ~ populară = formă de democraţie apărută într-o serie de ţări din Europa şi Asia, după cel de-al doilea război mondial, în care puterea aparţine clasei muncitoare în alianţă cu ţărănimea şi alte categorii de oameni ai muncii; ~ internă de partid = principiu organizatoric al partidului marxist-leninist potrivit căruia toţi membrii săi ar avea dreptul de a participa efectiv la rezolvarea problemelor legate de politica partidului şi de viaţa internă de partid; ~ economică = democraţie care presupune participarea sistematică directă sau prin reprezentanţi (inclusiv manageri), liber şi expres aleşi ai poporului, la conducerea şi realizarea procesului de producţie, repartiţie şi schimb la toate nivelurile economiei.


Giropilot

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gyropilote)

1. aparat electric de navigaţie destinat menţină drumul prestabilit al unei (aero)nave şi asigure trecerea automată la un alt drum; pilot automat.


Irenologie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. irénologie)

1. ramură a politologiei care studiază măsurile de natură asigure menţinerea păcii sau restabilirea ei.

2. (antonim) polemologie.


Owenism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. owénisme)

1. doctrină socială utopistă care, criticând societatea capitalistă în numele „raţiunii”, preconiza crearea unei „lumi noi”, întemeiată pe proprietatea obştească şi menită asigure dezvoltarea armonioasă a tuturor membrilor ei.