ariergardă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. arrière-garde)

1. (sub)unitate militară care se deplasează în urma unei alte unități în marș, asigurându-i spatele; (înv. și pop.) coada oștii.
2. (antonim) avangardă.

fasung

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Fassung)

1. piesă în care se înșurubează becul electric, asigurându-i astfel contactul cu circuitul electric; dulie.

oidie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. oïdie)

1. formă specială de conidie care se detașează de pe extremitatea unor filamente ale miceliului ciupercilor parazite, asigurând înmulțirea vegetativă.

portanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. portance)

1. componentă a forței aerodinamice, perpendiculară pe direcția vitezei unui corp în mișcare, care acționează asupra acestuia, asigurând sustentația; forță portantă; (p. ext.) cea mai mare sarcină pe care o poate suporta un teren, un sistem tehnic etc.

revoluție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. révolution, lat. revolutio, germ. Revolution)

1. (fil.) etapă a dezvoltării în care au loc transformări calitative profunde, schimbări radicale, esențiale, orientate de la inferior la superior, de la vechi la nou, asigurând realizarea progresului într-un ritm rapid.
2. ~ socială = acțiune socială de transformare radicală calitativă a societății, prin care se realizează trecerea de la o formațiune inferioară la alta superioară; ~ culturală = proces de transformare radicală în domeniul ideologiei și culturii, care însoțește o revoluție socială.
3. ~ industrială = proces complex de transformare calitativă a bazei tehnice a producției; ~ tehnico-științifică = proces contemporan care determină schimbări radicale în domeniul forțelor de producție, prin dezvoltarea accelerată a științei și tehnicii, prin perfecționarea proceselor tehnologice.
4. (fig.) schimbare profundă, radicală, într-un anumit domeniu; transformare bruscă și totală.
5. mișcare de rotație a unui corp ceresc în jurul altuia.
6. (mat.) mișcare de rotație a unui corp în jurul unei drepte fixe.
7. schimbare geologică a scoarței terestre.
8. (fiz.) mișcare a unui corp care parcurge o curbă fixă.
9. mișcare de rotație completă a unei roți în jurul osiei sale.