Rezultate principale (Asimila.):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. assimiler, lat. assimilare)
1. tr. a transforma în substanţă proprie materiile nutritive absorbite de organism.
2. a face asemănător.
3. a considera egal, similar cu altă persoană.
4. a-şi însuşi cunoştinţe, idei etc.
5. a introduce în procesele de fabricaţie produse sau materiale noi, o tehnologie nouă etc.
6. tr., refl. a integra, a face să se integreze în alt grup social sau naţional.
7. (fon.) a (se) transforma sub influenţa unui alt sunet din apropiere.
Rezultate secundare (Asimila.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. assimilable)
1. care poate fi asimilat; care este susceptibil de asimilare.
2. (politică) care este susceptibil să se integreze într-o societate, până la punctul de a se asemăna cu ceilalți.
3. care poate fi integrat într-un alt corp ierarhic prin echivalență.
4. (despre alimente) care este capabil de transformare organică.
5. (despre sol) elemente ~e = elemente din sol pe care plantele le pot absorbi și, după ce le-au supus transformărilor corespunzătoare, le pot incorpora în substanțele proprii.
6. (antonime) neasimilabil, inasimilabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( asimila)
2. fenomen fonetic, transformarea unui sunet sub influenţa altuia aflat în apropiere, în sensul dobândirii unei caracteristici asemănătoare; asimilaţie.
3. ~ progresivă = asimilare realizată din sunetul anterior; ~ regresivă = asimilare realizată din sunetul posterior.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assimilation, lat. assimilatio)
1. asimilare.
2. totalitatea proceselor metabolice de sinteză care au loc în organismele vii; anabolism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. assimilatif)
1. care are însuşirea de a asimila.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. assimilateur)
1. (cel) care asimilează.
2. care urmăreşte asimilarea forţată a unui grup social sau naţional a culturii etc..
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désassimiler)
1. tr., refl. (despre substanţele complexe din organism) a (se) transforma în substanţe mai simple şi nespecifice, pe care organismul le elimină.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. absorber, lat. absorbere)
1. tr. a se îmbiba, a suge, a încorpora ceva.
2. a prelua cunoştinţe, idei, elemente specifice etc., asimilându-le în propria structură.
3. (despre corpuri poroase) a atrage în sine; a lăsa să pătrundă în sine; a îmbiba.
5. refl. (fig.) a se cufunda în gânduri.
6. (fig.) a interesa foarte mult pe cineva; a preocupa.
7. fig. a preocupa în întregime; a captiva.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accident, lat. accidens)
1. s. n. eveniment întâmplător şi neprevăzut, cu consecinţe dăunătoare.
2. ridicătură, adâncitură a unui teren.
3. însuşire a unui lucru, fenomen nelegată de esenţa lui.
4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilaţia, epenteza, metateza).
5. s. m. alteraţie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (acomoda)
1. acţiunea de a se acomoda; acomodaţie.
2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.
3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.
4. (lingv.) asimilaţie parţială între două sunete în contact direct.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anabolisme)
1. (biol.) prima fază a metabolismului, în timpul căreia materialele nutritive sunt transformate, prin sinteză, în țesut viu; asimilaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anaphylaxie)
1. creştere a sensibilităţii organismului faţă de anumite substanţe prin asimilarea unor doze foarte mici.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după germ. apperzipieren)
1. a conștientiza clar o percepție, o cunoștință; a percepe, a asimila.